1.-Aspect-general-al-catelei-1200x916.jpg
22/iul./2022

Dr. Daniel Lescai
Dr. Daniel Lescai

Aceasta este o scurta descriere a unui caz de leiomiom vaginal masiv la catea.

La o varsta de zece ani si 27 de kg nu a fost sterilizata si este acum prezentata pentru potentiale solutii terapeutice ca urmare a unei mase tumorale perianale de foarte mari dimensiuni, sangerari vaginale frecvente, mase tumorale de mari dimensiuni, pendulante, la nível mamar, slabire si o calitate redusa a vietii

Identificarea unei strategii privind abordarea chirurgicala a cancerului vaginal la catea este cruciala pentru succesul operator

Se decide interventie in vederea exciziei tuturor formatiunilor depistate, macar drept solutie paliativa. In vederea interventiei se realizeaza, pe langa anestezia inhalatorie si anestesie epidurala pentru confort si efectul de reducere a necesarului pentru mentinerea anestesiei generale. Intial, se decide pentru excizia cu margini de minim 1 cm in lateral si pana la planul fascial abdominal a tumorilor din regiunea inghinala, tumori ce ocupa zona ultimelor doua mamele de la nivelul lantului drept. Ulterior, ca urmare a accesului imbunatatit, se realizeaza abordarea abdominala pentru ovariohisterectomie. Ovarele au un aspect polichistic exuberant. Dupa inchiderea peretelui abdominal, se excizeaza si restul formatiunilor mamare depistate anterior. In urma exciziilor, principala provocare este inchiderea/suprimarea spatiului mort obtinut pentru prevenirea dehiscentei si tensiunii excesive la momentul afrontarii planului cutanat. In acest pas nu a fost necesara reconstructie, precum era anticipat, rezerva cutanata locala fiind suficienta si eficient utilizata prin tehnici de sutura.

Ultima provocare si de fapt cea mai mare este excizia tumorii perianale, ce este suspicionata a fi un leiomiom vaginal. Asteptarea era sa fie identificata baza pediculata a tumorii si excizia cu margini curate. Dupa epifiziotomie si disectie se intampina dificultati majore ca urmare a afectarii circumferentiale a peretelui vaginal si vascularizatia bogata, specifica in zona. Pentru excizie este identificat anterior si protejat, prin cateterizare cu o sonda Foley, meatul urinar. In urma disectiei indelungate se obtine in final excizia formatiunii tumorale, cu aspect polinodular dar realizand o vaginectomie circumferentiala pana in apropierea de cérvix plecand din imediata apropiere a meatului. Defectul obtinut solicita anastomoza segmentelor genitale ramase si apoi inchiderea defectului cutanat/subcutanat.

Diagnosticul histopatologic al formatiunilor excizate chirurgical completeaza tabloul clinic si este hotarator cu privire la prognosticul bolii canceroase la animale de companie

Rezultatul final a fost de leiomiom vaginal cu margini complete, adenocarcinom tubulopapilar grad 3, cu embolii limfatice si margini libere, chisturi ovariene.

Cateaua s-a recuperat bine, a castigat in greutate, plagile s-au vindecat corespunzator, starea generala s-a imbunatatit, nu au existat complicatii de tip urinar sal de alta natura.

Dimensiunea mare, gradul de infiltrare local si implicarea tesuturilor invecinate sunt doar cateva din provocarile intampinate in managementul chirurgical al leiomiomului vaginal urias la catea

As putea sa insista supra catorva elemente cheie, precum durata lunga de interventie, importante anestesiei epidurale pentru limitarea dozelor si a MAC-ului, necesitatea interventiilor executate in acelasi pas operator, identificarea si protejarea meatului urinar. O remarca speciala este fata de dimensiunea semnificativa a leiomiomului si depasirea unui grad abordabil in conditii chiururgicale obisnuite si care au creat premisa anteoperatorie de interventie de tip paliativ. Cu toate acestea interventia a indeplinit obiectivele initiale si chiar le-a depasit, spre bucuria tuturor implicati. O minunata reusita de echipa. In continuare sunt cateva aspecte macroscopice ante, intra si postoperatorii care pot ilustra suficient dificultatile intampinate.


31.jpg
19/iul./2022

Dr. Daniel Lescai


Un caz de carcinom scvamocelular la o pisica de 13 ani,  tratat in clinica de oncologie veterinara Oncovet prin mandibulectomie radicala,                    un articol de Dr. Daniel Lescai

Un mascul castrat de 13 ani a fost diagnosticat anterior cu SCC (carcinom scvamocelular) oral dupa examen histopatologic din probe biopsice.

CARCINOMUL SCVAMOCELULAR LA PISICA ESTE O TUMORA MALIGNA CU COMPORTAMENT AGRESIV LOCAL SI TENDINTA DE EXPANSIUNE RAPIDA

Carcinomul scvamocelular este un tip tumoral malign, agresiv local, rapid in expansiune, invadand tesuturile invecinate, inclusiv osul. Exista cateva repere in ce inseamna dificultatile in tratamentul acestei afectiuni la pisici. Cavitatea bucala este relativ mica, carcinomul progreseaza rapid, este usor confundat in diagnosticul clinic cu ulceratii benigne, gingivite sau cu afectiuni dentare, mai ales cand se insoteste cu mobilitate dentara. Chiar daca NU METASTAZEAZA USOR, carcinomul recidiveaza rapid si de aceea are un necesar chirurgical insemnat, minim 1 cm in toate directiile. Ca atare, daca exista o leziune perceptibila, de cca 1 cm in diametru, necesarul chirurgical ar insemna um minim de 3 cm liniari, ceea ce deja inseamna o interventie majora pentru o pisica. Ca atare, depistarea corecta, precoce si interventia agresiva sunt esentiale.

STABILIREA UNEI STRATEGII ESTE ESENTIALA PENTRU SUCCESUL OPERATOR IN CAZUL TRATAMENTULUI CHIRURGICAL AL CARCINOMULUI SCVAMOCELULAR LA PISICA

In cazul acestei pisici a fost necesara o interventie despre care se spune ca ”the surgeon isi pushing the limits”, insemnand o mandibulectomie ce include um ram mandibular si portiunea rostrala, inapoia caninului a celeilalte ramuri. In acest caz, excizia en-bloc, incluzand pielea dar si simfiza mandibulara, considerata tesut bariera, pentru ca tesuturile moi erau modificate vizibil si ar fi insemnat posibilitatea crescuta de boala reziduala in urma interventiei, recidiva rapida si apoi progresie foarte rapida a bolii oncologice. Imediat postoperator se plaseaza tub esofagian pentru a asigura suportul nutritional, oricand se suspicioneaza chiar si o reducere a aportului digestiv, aceasta fiind o cale sigura si necesara de sustinere a organismului, evitand complicatiile asociate lipsei stimulului digestiv sau a deficitului de nutrienti si modificarile metabolice ulterioare

PROVOCARILE POSTOPERATORII IN TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL CARCINOMULUI SCVAMOCELULAR LA PISICA

O dificultate suplimentara este data de specificul pisicilor, unele dentre ele ar putea chiar sa nu mai manance singure niciodata postoperator. De aici si necesitatea constientizarii si impartasirii deciziei cu proprietarii. Postoperator complicatiile pot fi multiple, dehiscenta, chisturi salivare, ptialism, dificultati de deglutitie, pneumonie aspirativa, durere, expunerea de ramuri osoase. Toate conduc la um prognostic grav.

In perioada postoperatorie au fost intalnite majoritatea complicatiilor asteptate, dehiscenta, expunere de ramuri osoase, durere, edem, ptyalism, anorexie dar, pe masura ce acestea au fost adresate terapeutic, surpriza, pisica a inceput sa se hraneasca spontan, sai si pastreze si chiar sa creasca in greutate. Dupa debridare, vindecarea per secundam a decurs bine, toate tesuturile s-au vindecat, marginile au fost libere, nu sunt semne de recidiva iar pisica se simte bine. Um rol deosebit l-au avut proprietarii, intelegand si luand deciziile cele mai bune, avand rabdare si oferind in continuare suport animalului. 

CA ATARE, UN ASTFEL DE CAZ NU ESTE DOAR O REUSITA CHIRURGICALA, ESTE O REUSITA DE ECHIPA, DE INGRIJIRE POSTOPERATORIE, DE PLANIFICARE SI PREVIZIUNE SI, MAI ALES, O LUPTA CASTIGATA DE APARTINATORI.


carcinom-scvamocelular-pe-gingiile-maxilarului-cu-infiltrare-in-cavitatea-nazala-reducerea-volumului-tumoral-post-electrochmioterapie-1200x1600.jpg
11/feb./2022

dr. Anca Rusu

Dr. Anca Rusu, DVM

Electrochimioterapia este o metoda inovativa, eficienta, prin care, sub anestezie, se administreaza un citostatic intravenos si/sau intralezional si apoi se aplica impulsuri electrice la nivel tumoral, în momentul în care concentratia tisulara a agentilor citotoxici este maxima. Rolul impulsurilor electrice este de a permeabiliza membrana celulei tumorale si de a permite patrunderea macromoleculelor citotoxice. Are toxicitate sistemica minima si este bine tolerata de pacientii cu comorbiditati importante. Este o terapie ale carui efecte secundare se limiteaza la eritem, edem local sau eroziuni superficiale si cicatrici ale tegumentului. In schimb raspunsul la tratament este extrem de favorabil rata de vindecare are o proportie foarte ridicata.

Introducere in electrochimioterapia veterinara

 Tratamentul cancerului este de obicei unul multimodal, care include: chirurgie, radioterapie, chimioterapie, electrochimioterapie sau orice combinație a acestora, aceste metode fiind de cele mai multe ori complementare, fara a se exclude reciproc.  Pentru a alege o procedură terapeutică potrivită fiecărui pacient este important sa cunoastem istoricul medical al pacientului, sa stabilim un diagnostic de certitudine si sa incadram boala intr-un stadiu de evolutie.

  In acest sens este necesara o bază de date minimă asupra stării de sănătate/boală a pacientului, ce se obține prin examen de sânge (analize hematologice si biochimice) și examen de urină. Urmatorul pas este reprezentat de colectarea de probe citologice/tisulare in vederea stabilirii unui diagnostic morfologic. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul unor punctii aspirative/non-aspirative cu ac fin (FNA – fine needle aspiration) sau prin recoltarea unei probe biopsice (prin diferite metode). Pentru  stadializarea  corespunzătoare și emiterea unui prognostic corect se vor efectua radiografii (simple sau/și cu constrast), ecografii sau examinare prin CT (tomografie computerizata).

 Odată stabilit diagnosticul este importantă definirea obiectivelor și așteptărilor de la tratamentul aplicat. 

In oncologia veterinara principalul obiectiv este acela de a imbunatati calitatea vietii pacientului si, daca este posibil, de a prelungi durata acesteia. 

Scurt istoric al electrochimioterapiei

Electrochimioterapia este o procedura folosita cu succes in tratamentul tumorilor solide de aproximativ 30 de ani. In medicina umana Bleomicina a fost utilizata pentru prima data in cadrul unei sedinte de electrochimioterapie in anul 1991 in Franta, iar primul astfel de tratament folosind Cisplatin a fost aplicat in 1995 in cadrul Institutului de Oncologie din Ljubljana, Slovenia.

In anul 1997 s-au efectuat si primele tratamente pe animale in cadrul Scolii veterinare nationale Alfort (École nationale vétérinaire d’Alfort).

Incepand din 2003 se naste proiectul ESOPE (Standardul European de Proceduri pentru Electrochimioterapie) pentru care 4 centre europene (Franta, Danemarca, Irlanda si Slovenia) se unesc si lucreaza pentru a valida utilizarea clinica si pentru a stabili un standard de proceduri in electrochimioterapie la nivel european.

Rezultatele apar 3 ani mai tarziu si astfel incepand din 2006 electrochimioterapia este validata si definita printr-un standard de proceduri.

In 2012 este lansat primul aparat de uz veterinar pentru electrochimioterapie.

Ce este electroporatia? Mecanism de actiune

Electroporatia este electropermeabilizarea membranelor celulare, care constă în creșterea conductivității electrice și a permeabilității membranei plasmatice a celulelor, fiind determinată de aplicarea unui câmp electric extern. Această procedură este utilizată în special în biologia moleculară, cu scopul de a introduce anumite substanțe într-o celulă (in cazul nostru – un medicament citostatic) prin aplicarea unor impulsuri electrice scurte și intense care să permeabilizeze tranzitoriu membrana celulară. Această procedură este denumită electrochimioterapie, atunci când moleculele care trebuie transportate sunt reprezentate de un agent chimioterapic.

Celulele tumorale sunt mai sensibile la electroporatie decat celulele tesuturilor sanatoase, ceea ce explica rata scazuta de complicatii locale pentru zonele in care se aplica procedura. Electrochimioterapia nu are in general efecte secundare sistemice deoarece concentratia substantelor citostatice in celulele normale este scazuta.

Cum distruge electrochimioterapia celulele tumorale?

Efectele anticancerigene ale electrochimioterapiei sunt multiple si includ:

  • Prin aplicarea impulsurilor electrice sunt generati micropori in membrana celulelor tumorale care permit patrunderea substantelor citotoxice intracelular. In acest mod efectul este superior chimioterapiei clasice.
  • Electrochimioterapia produce de asemenea modificari vasculare locale – vasoconstrictie, colaps vascular local – ceea ce duce la intreruperea circulatiei sangelui catre tumora. Privarea tesutului tumoral de aportul sangvin va inhiba multiplicarea celulara si va duce la moartea celulelor tumorale. De asemenea, ca urmare a acestor efecte asupra vascularizatiei locale substantele chimioterapice vor fi practic sechestrate o perioada mai lunga de timp la nivelul tesutului tumoral, crescand astfel eficienta acestora
  • Electrochimioterapia stimuleaza sistemul imunitar sa recunoasca si sa lupte pentru eliminarea celulelor tumorale.

Ce trebuie sa stie medicul veterinar inainte de efectuarea electrochimioterapiei?

Înainte de efectuarea procedurii, medicul trebuie să calculeze cu atenție pașii de urmat și să adapteze terapia pentru nevoile fiecărui pacient în parte. Acest lucru poate fi uneori realizat cu ajutorul imagisticii (CT și RMN), pentru a obține o imagine tridimensională cât mai exactă a tumorii. Această informație este foarte importantă deoarece astfel se poate aproxima volumul tumorii și decide asupra tipului de terapie, locului și unghiului de inserție a electrozilor și tensiunii aplicate.

Pregatirea pacientului si anestezia

Inainte de anestezie va fi recomandat un repaus alimentar de aproximativ 12 ore.

Protocolul de anestezie generala va fi adaptat pentru fiecare pacient in functie de specie, varsta, diagnostic, comorbiditati, etc. Localizarea si dimensiunea formatiunilor sunt de asemenea factori ce vor dicta necesarul de analgezie, iar in acest sens se vor putea efectua diferite tehnici de anestezie loco-regionala.

Administrarea unor substante miorelaxante va ajuta la reducerea intensitatii contractiilor musculare ce apar in timpul procedurii.

Cum se efectuează electrochimioterapia?

Procedura propriu-zisa:

Electrochimioterapia este un tratament simplu si usor de aplicat.

Primul pas: pregatirea aseptica a locului tumorii (include tunderea parului, curatarea mecanica si aplicarea unor substante antiseptice pe intreaga suprafata si pe margini de cativa centrimetri de jur-imprejur)

a. Anestezie generala pentru asigurarea sigurantei pacientului

b. Administrarea injectabila a citostaticului (bleomicina sau cisplatin) intratumoral si/sau intravenos

c. Aplicarea impulsurilor electrice: 8 impulsuri de cate 100 μs la interval de 2 ms (conform protocolului standard ESOPE 2006).

Sursa: Leroy Biotech

Pasul doi: Administrarea citostaticului intravenos si/sau intratumoral si peritumoral sau intra-/perilezional. Medicamentul se infiltreaza injectabil si este necesara atentie pentru a obtine o distributie uniforma a substantei. Doza de citostatic administrata local variaza in functie de volumul tumoral (de exemplu in cazul Cisplatinului doza recomandata este in general de 0,3-0,5mg/cm3, in cazul administrarii intravenoase doza se raporteaza la suprafata corporala a pacientului – de exemplu pentru Bleomicina doza uzuala este de 30mg/mp).

Pasul trei: Dupa aproximativ 5 – 15 minute de la injectarea citostaticului se aplica impulsurile electrice. Electrozii din material metalic inoxidabil sunt aplicati pe suprafata pielii/tumorii. Zona este pregatita folosind gel ecografic pentru a asigura un contact optim.

 

a. Medicamentul chimioterapic inconjurand celula tumorala

b. Electroporarea expune celula la un camp electric de mare intensitate ce destabilizeaza temporar membrana celulara. Acesta este momentul in care membrana celulara este permeabila pentru substanta citostatica ce inconjoara celula

c. Dupa incheierea tratamentului porii membranei celulare se inchid, sechestrand citostaticul in interior

 Sursa  : Leroy Biotech

O sedinta poate sa dureze intre 20 – 60 minute, in functie de numarul leziunilor si dimensiunea acestora.g

 

Efecte secundare

În ceea ce privește efectele secundare inerente tehnicii, cele descrise cel mai frecvent sunt contracțiile musculare involuntare la locul de aplicare a impulsurilor electrice, dar este important de stiut ca aceste contracții încetează imediat dupa aplicarea impulsurilor.

Local poate sa apara o reactie inflamatorie, edem, eritem, durere, necroza, cu formarea unei cruste superficiale la nivel cutanat sau a unor ulceratii, in special in cazul tumorilor de mari dimensiuni, insa toate acestea se vindeca treptat in decurs de cateva zile/saptamani dupa procedura.

Când este indicată electrochimioterapia?

Unele tipuri de cancer sunt mai potrivite pentru tratamentul cu electrochimioterapie, acestea sunt:

Carcinoame: carcinomul scvamocelular (sau carcinomul cu celule scuamoase) auricular sau al planului nazal (pisici), carcinomul scvamocelular cutanat, carcinomul cu celule bazale cutanat, adenocarcinomul perianal (câini);

Melanoame: orale, cutanate și conjunctivale (caini);

Tumorile mastocitare (mastocitom);

Melanocitoame;

Plasmocitoame;

Tumora veneriana transmisibilă (TVT);

Epulis (neoplazie orală benignă, frecventă la câini și pisici)

Sarcoame de tesut moale

Tumori perianale (adenom de glanda perianala, adenocarcinom de glanda perianala)

Limfom cutanat localizat

Tumori mamare (pentru intarzierea aparitiei recidivelor locale sau pentru reducerea volumului tumoral)

Pacientii cu tumori ale cavitatii orale pot de asemenea sa beneficieze de acest tratament:

Melanoame orale

Carcinom scvamocelular oral

Ameloblastom acantomatos

 

Utilizarea electrochimioterapiei este o decizie a medicului veterinar specializat în oncologie veterinară, care va determina în ce context și în ce mod va fi benefic pentru animalul de companie în tratamentul cancerului (selectia pacientilor este extrem de importanta).

Care sunt avantajele electrochimioterapiei?

  • Este o procedura extrem de eficienta, conservativa, minim invaziva, ce poate inlocui in anumite situatii o interventie chirurgicala radicala, mutilanta pentru pacient
  • Electrochimioterapia are avantajul de a fi o procedura rapida, usor de tolerat de catre pacienti: nu necesita spitalizare indelungata iar recuperarea este mult mai usoara si rapida decat in cazul unei interventii chirurgicale
  • Efect rapid: primele rezultate vizibile pot sa apara deja in 48 ore de la tratament
  • Absenta sau reducerea efectelor adverse sistemice datorita administrarii unor doze reduse de citostatic
  • In general, dupa vindecare, aspectul estetic este foarte bun
  • Posibilitatea de a trata o suprafata mare intr-un interval de timp scurt
  • Chiar si in situatia in care efectul nu este unul curativ, definitiv, se poate obtine un bun control local al tumorii, lucru ce duce la imbunatatirea calitatii vietii si, posibil, la prelungirea acesteia

Substante folosite in electrochimioterapie

Cele doua medicamente utilizate cel mai frecvent si care au demonstrat cele mai promitatoare rezultate sunt Bleomicina si Cisplatin.

Bleomicina, un antibiotic antitumoral, este un compus hidrofil cu o capacitate redusa de a depasi membrana celulara in conditii obsinuite, dar care este extrem de citotoxic odata ce patrunde in celula si se leaga de ADN. Eficienta bleomicinei este crescuta de 1000 de ori ca urmare a electroporatiei celulelor.

Cisplatin, un medicament chimioterapic din clasa derivatilor de platina, de asemenea cu o capacitate redusa de a patrunde intracelular, devine citotoxic odata ce se leaga de ADN. Prin electroporatie se potenteaza de aproximativ 80 de ori citotoxicitatea sa.

Ingrijirea pacientilor dupa procedura

Dupa incheierea tratamentului se vor administra medicamente pentru reversia efectului sedativ al anestezicelor iar pacientii se vor trezi in scurt timp. Vor ramane sub supraveghere medicala timp de cateva ore dupa procedura, insa nu este necesara internarea acestora pe termen lung.

Pacientii vor fi monitorizati dupa fiecare sedinta de electrochimioterapie si vor reveni saptamanal la control in clinica. Controlul durerii va fi asigurat prin administrarea unor medicamente pe cale orala (antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice). Unii pacienti vor beneficia si de administrarea unui antibiotic pe cale orala, insa de cele mai multe ori va fi suficienta aplicarea topica a unui antiseptic local si/sau a unei creme cicatrizante. In unele situatii poate fi necesara plasarea unui guler de protectie pentru a preveni autotraumatizarea. Foarte rar vor fi necesare bandajele sau imbracamintea de protectie (acest lucru depinde de localizarea formatiunilor/leziunilor).

In situatia in care dupa administrarea citostaticului apare o scadere usoara a poftei de mancare sau senzatie de greata acest lucru va fi ameliorat prin administrarea unui antivomitiv.

Evaluarea raspunsului la tratament

Eficienta tratamentului se apreciaza la fiecare recontrol in cadrul examinarii fizice. Se realizeaza masuratori pentru fiecare leziune in parte si se documenteaza prin imagini fotografice evolutia pacientului. In perioada de observatie aceste diferente ale dimensiunii leziunilor sunt inregistrate si consemnate in fisele pacientilor.

Cate sedinte sunt necesare?

Numarul de sedinte depinde de numarul si dimensiunea formatiunilor tumorale, precum si de raspunsul la tratament. In general 1-3 sedinte sunt suficiente pentru leziunile <3-5 mm. Pentru leziuni extinse/formatiuni de mari dimensiuni pot fi necesare 4 sedinte sau mai multe.

Intervalul dintre sedinte este in mod uzual de aproximativ 2 saptamani. In cazul unui tratament paliativ, sedintele pot fi efectuate in functie de raspunsul la tratament (astfel o sedinta lunara poate ajuta la stabilizarea unei tumori invazive).

Concluzii

Electrochimioterapia a devenit o opțiune promitatoare de tratament local in oncologia veterinara.

Ea este utilizata pentru o varietate de tumori, inclusiv carcinom cu celule scuamoase, sarcoame ale țesuturilor moi, tumori mastocitare, limfoame localizate, melanoame, tumori veneriene transmisibile, adenoame perianale, adenocarcinoame ale glandei anale și fibropapiloame etc.

Această tehnică poate fi utilizată inclusiv pentru tumorile excizate incomplet și/sau tumorile care nu pot fi excizate deoarece o interventie chirurgicala ar fi mutilanta pentru pacientii respectivi si ar produce complicații majore. Poate fi considerată o alternativă la radioterapie pentru acei pacienți care nu pot fi supuși radioterapiei din diverse motive.

Rezultatele obtinute indica un raspuns favorabil obiectiv in peste 80-90% din cazuri, demonstrand eficienta ridicata a acestei metode.

In mod previzibil rezultatele optime sunt obtinute atunci cand tratamentul este initiat la cat mai scurt timp dupa debutul bolii si in special in cazul pacientilor cu formatiuni de mici dimensiuni (milimetrice). Totusi, desi aceasta procedura este efectuata de multe ori in cadru paliativ, in stadii avansate de boala, este important de mentionat ca dupa finalizarea sedintelor de electrochimioterapie majoritatea pacientilor semnaleaza o imbunatatire a calitatii vietii.


Aspect-cosmetic-in-urma-unei-mandibulectomii-mai-mari-de-«-¾-»-extrema.jpg
27/ian./2022

Scurta prezentare si generalitati despre cancerul din cavitatea orala la caine si pisica

dr. Dan Lescai
Dr. Daniel Lescai

Din pacate, atat cainii cat si pisicile pot suferi de diferite boli oncologice in cavitatea orala. Aceste boli oncologice pot imbraca atat forme benigne cat si maligne. Din pacate, una dintre problemele des intalnite este reprezentata, pe de o parte, de o examinare tardiva sau la distante mari de timp a cavitatii bucale cat si, pe de alta parte, de adoptarea asa-zisei tehnici de « hai-sa-asteptam-sa-vedem-ce-se-intampla ». Aceste abordari nu fac altceva decat sa lase nestingherite si nedescoperite probleme ale cavitatii bucale, ale gurii, la caine si la pisica. Este evident ca bolile inflamatorii/infectioase ale gurii la caine si la pisica sunt frecvente si pot avea rezolvari rezonabile, din punct de vedere al tratamentului, costurilor si calitatii vietii. Totusi, unele afectiuni ale cavitatii bucale sunt de natura oncologica, asa cum era descris in introducere, atat benigne cat si maligne.

Cum se poate pune un diagnostic al cancerului din cavitatea orala la caine si pisica?

Pentru a putea ajunge la un diagnostic, intermediar sau definitiv, este necesara, atat de usor de realizat, examinarea bucala. Proprietarul unui animal este in masura sa observe din timp, modificari in zona cavitatii bucale: sangerari, dificultati in preluarea apei sau hranei, umflaturi, tesuturi rosii sau suspecte prin dimensiuni si consistente, durerea locala, starea generala alterata, mirosul neplacut al respiratiei, ezitarea de a realiza miscari obisnuite anterior, mai ales la nivelul capului, evitarea mangaierilor, umflaturi in zona gatului, asa-zisa submandibulara.

Acesta ar fi un pas esential pentru a putea solicita ajutorul unui medic veterinar. Acesta poate examina din perspectiva unui om antrenat special pentru a deosebi normalul de anormal in ce inseamna aspectele cavitatii bucale ale cainilor si pisicilor. Tot medicul veterinar poate recomanda solutii de diagnostic. Pentru a deosebi starile inflamatorii de cele tumorale, benigne/maligne sunt necesare investigatii de tipul examenelor citologice si histologice. Pentru acestea sunt necesare probe de tip citologic si, ca etapa superioara, biopsia incizionala/excizionala. Dupa prelevarea acestor probe elementare, indispensabile unei tentative de diagnostic se poate stabili si planul ulterior de tratament.

Reconstructie CT pentru evaluarea bolii locale, preliminar mandibulectomie totala
Reconstructie CT pentru evaluarea bolii locale, preliminar mandibulectomie totala

Ce optiuni de tratament exista in cancerul din cavitatea orala la caine si pisica?

Distructie si invazie locala in urma unui carcinom scuamos la caine
Distructie si invazie locala in urma unui carcinom scuamos la caine

Din pacate, in cazul unor forme tumorale, benigne si/sau maligne, tratamentul poate cuprinde o etapa chirurgicala. Aceasta este cea mai veche forma de tratament a cancerului si ramane astazi o parte esentiala in lupta cu aceasta boala.

Pentru ca discutam in principal de boli oncologice, in cazul cainilor si pisicilor, atat formele benigne cat si cele maligne pot avea un necesar chirurgical asemanator, chiar daca este surprinzator. Tumorile benigne nu sunt “mai putin rele”, ele se dezvolta, invadeaza si distrug tesuturile invecinate cu o agresivitate tulburatoare, iar interventiile restrictive sau prognosticurile prea favorabile pot fi cu rezultate catastrofale.

De altfel, tumorile benigne, lasate sa evolueze pot inlocui tesuturile sanatoase, sa infiltreze alte zone si sa ajunga la dimensiuni atat de mari incat sa prejudicieze viata animalului, calitatea vietii acestuia si sa depaseasca capacitatile de tratament actuale. Pe de alta parte, tumorile maligne avanseaza rapid, sunt agresive local dar si general, invadeaza si metastazeaza si contribuie la reducerea agresiva a duratei de viata si a calitatii acesteia.

Tocmai din cauza posibilitatilor de metastazare sunt necesare investigatii cat mai amanuntite posibil pentru a putea depista prezenta acestora, ante sau postoperator. Aceasta etapa se numeste stadializare. Pentru aceasta se efectueaza examinarea statiilor limfatice din apropierea dar si la distanta de tumora, zona toracica si abdominal cat si restul organismului. Investigatiile includ radiografii, ecografii, punctii, analize de sange si alte testari.

Mandibulectomia ca solutie chirurgicala radicala pentru controlul bolii oncologice la nivelul cavitatii bucale

Aspect al unei mase tumorale mandibulare
Aspect al unei mase tumorale mandibulare

Si astfel ajungem la posibilitatile de tratament local. In mare masura acestea graviteaza in jurul solutiilor chirurgicale. Interventia chirurgicala ramane o piatra de temelie pentru controlul bolii oncologice in aceasta zona. Totusi, doza chirurgicala, marimea interventiei depinde de amploarea bolii locale si/sau generale. De aceea tehnica de asteptare poate produce doar un necesar terapeutic mai agresiv sau imposibil. In cazul cavitatii bucale, a gurii, la caine si pisica discutam despre mandibulectomii. Acestea sunt interventii chirurgicale agresive, radicale ce sunt aplicate in cazul tratamentului bolilor oncologice, cu toate ca nu doar a acestora, la caine si pisica.

In cazul acestor animale, mandibulectomiile pot fi indicate in controlul bolilor oncologice, benigne si maligne, de tipul fibrosarcomului, carcinomului, melanomului, osteosarcomului, ameloblastom etc. Aceste forme tumorale pot determina producerea de leziuni de dimensiuni mari, chiar monstruoase, inalt distructive, metastaze si alte modificari generale. Aceste tumori pot avea originea in tesuturile moi sau tari, pot invada tesuturile invecinate si pot creste agresiv, rapid. Ca atare, interventia si diagnosticul rapid sunt esentiale. Totusi, nu orice manifestare tumorala, indiferente de natura, beneficiaza de tratament cu rezultatele dorite. Interventiile chirurgicale in oncologie sunt interventii speciale, de obicei radicale, cu reguli semnificativ diferite de alte patologii. Aici discutam de asa-zisele margini chirurgicale, adica distanta fata de tesuturile tumorale atunci cand se decide excizia, indepartarea tumorilor. Cele mai multe forme tumorale necesita o distanta de cativa milimetri (microscopici) si centimetri (macroscopici) fata de zonele afectate. Din pacate, multe diagnostice definitive sunt disponibile doar dupa examenul piesei tumorale iar interventiile chirurgicale nu sunt cu examen microscopic inclus. De aceea, aceasta etapa este una critica, greu accesibila sau de indeplinit. Ca atare, interventiile chirurgicale, in acest caz mandibulectomiile se fac cu urmatoarele scopuri: controlul bolii locale, reducerea suferintei generale, prevenirea metastazelor si, in cazurile cele mai fericite, obtinerea vindecarii. De cele mai multe ori, interventiile chirurgicale radicale, mandibulectomiile, presupun si complicatii, nu teoretice, ci asteptate.

Mandibulectomiile pot fi limitate sau extinse, de la rostrale uni sau bilaterale, hemimandibulectomii centrale, caudale, totale sau trei-sferturi sau mai mult. Toate aceste interventii sunt extreme si presupun complicatii corelate, de la chisturi salivare la infectii locale,

Aspect al unei tumori benigne de la nivel mandibular, cu crestere rapida si invazie osoasa
Aspect al unei tumori benigne de la nivel mandibular, cu crestere rapida si invazie osoasa

aspecte cosmetice grave la expunere de tesut osos si dificultati majore in hranire si adapare. Cu toate acestea, mandibulectomiile, in functie de stadializare si diagnostic, pot fi o modalitate de cautare a vindecarii sau a paliatiei. Poate fi obtinuta, in unele cazuri, in conditiile potrivite, vindecarea sau intarzierea rezonabila a revenirii sau avansului bolii. Unii caini sau unele pisici pot sa ramana doar cu un aspect insesizabil cosmetic si cu viata cvasinormala, unii pot avea nevoie de asistenta la hranire, poate nu vor mai manca sau bea niciodata fara ajutor, vor avea recidive si/sau metastaze la distanta in timp sau poate nu vor mai simti durerea sau disconfortul bolii locale pana la sfarsitul natural. Ca atare, aceste interventii radicale, complicate isi pot avea rostul, in conditiile potrivite, la debutul sau la dimensiuni reduse ale bolii oncologice, fara metastazare. Chiar si in conditiile unor interventii chirurgicale de succes pot fi urmate de tratamente adjuvante. De cele mai multe ori de chimioterapie, in functie de forma oncologica, atat pentru a prelungi asa-zisul disease-free-interval (timpul fara boala oncologica) cat si pentru a reduce, limita sau inlatura riscul metastatic.

Uneori interventiile chirurgicale se justifica prin nevoia de a reduce agresivitatea bolii locale, sangerarile, invaziile si nu neaparat pentru a o intarzia sau elimina riscul metastatic si de deces. Este un obiectiv uman si poate greu de intuit si inainte de interventie. Multe forme tumorale au evolutie suprinzatoare, neasteptata, impredictibila dar asta nu elimina sau diminueaza necesitatea chirurgicala.

In mandibulectomii, alaturi de managementul interventiei chirurgicale, decizia si constientizarea proprietarului sunt esentiale ca tratamentul chirurgical radical sa fie un succes

Aspect cosmetic pot mandibulectomie rostrala
Aspect cosmetic pot mandibulectomie rostrala

Unul din aspectele deosebit de importante in cazul mandibulectomiilor este legat de adeziunea proprietarului la necesarul terapeutic. Multe decizii sunt intarziate ca urmare a aspectului extrem, radical al interventiilor, ceea ce le intarzie, le complica ulterior sau le face imposibile. Aspectele cosmetice si ulterior fiziologice sunt de importanta majora, sunt dificil de acceptat si de compensat si pot limita sau neutraliza eficienta interventiilor chirurgicale. Proprietarul animalului este incurajat sa cunoasca toate aspectele, atat pe termen scurt cat si pe termen lung, legate de ingrijire, modul de aparitie, manifestare ale animalului si posibilitatea unor interventii chirurgicale ulterioare si/sau de alta natura. Fara aceasta constientizare esentiala, interventiile sunt din start un esec terapeutic pentru ca animalul nu are pe altcineva drept suport in lupta cu boala, cu toate ca ele, animalele nu manifesta aspectele psihologice tipice unui bolnav din specia umana. Animalele sunt deosebit de abile in a ascunde vulnerabilitatile si de a maximiza sansele de supravietuire indiferent de conditii.

Chiar si in cazurile extreme sau greu abordabile chirurgical mai exista solutii. Fie ca este vorba despre chimioterapie, electrochimioterapie sau  radioterapie toate acestea pot contribui la limitarea bolii locale, la reducerea timpului pana la metastazare, prelungirea timpului de supravietuire, cresterea calitatii vietii, reducerea durerii si a suferintei generale.

In mandibulectomii, complicatiile sunt asteptate si reprezinta un pas important in gestionarea tratamentului bolii oncologice

In concluzie, mandibulectomiile sunt interventii chirurgicale extreme, radicale, complexe cu complicatii asociate si pot fi corelate cu alte interventii, limfadenelectomii, de reconstructie, de recidiva sau impreuna cu tratamente adjuvante precum chimioterapia, electrochimioterapia cu scopul de a trata, cel mai des, tumori maligne dar si benigne, agresive local. Poate ca un punct deosebit de important, mai ales in oncologie, ar fi ca diagnosticul si interventia chirurgicala in oncologie este un inceput de drum, o cale de urmat pentru un timp sau pentru totdeauna, cu rezultate care, de multe ori, sunt imprevizibile dar niciodata care nu exclud partea pozitiva.


20210604_120806.jpg
12/nov./2021

dr. Adriana Stancu

Multi dintre apartinatorii de animale ajung la noi la clinica veterinara OncoVet intrebandu-se „Cum sa aiba cancer limfocitar cainele meu?!” , de Dr. Adriana Stancu

Limfomul este o forma maligna de cancer a sistemului imunitar, frecvent diagnosticat in randul cainilor. Semnele clinice nu sunt specifice drept urmare, se acorda o atentie deosebita  anamnezei, istoricului medical, consultului clinic dar si testelor de diagnostic.

 

Semnul cel mai comun observat de catre familia pacientului canin este cresterea in volum a limfonodurilor submandibulare, descrise frecvent ca “aparitia unor galme la gat”. 

 Tratamentul induce de obicei remisie oferind o calitate buna sau chiar excelenta a vietii, pe o perioada delimitata de timp. 

 

Ce este limfomul?

Limfomul este unul dintre cele mai comune tipuri de cancer intalnite in practica veterinara. Acesta este caracterizat de o proliferare maligna a celulelor limforeticulare care, in mod normal, provin din tesuturile limfoide (ganglioni limfatici, splina, maduva osoasa) desi pot avea originea in orice regiune a corpului (cancer al sistemului imunitar).

Exista o predispozitie a pacientilor afectati?

Aceasta forma de cancer afecteaza, in general, cainii cu varsta medie (6-9 ani) desi sunt inregistrate cazuri si de animale tinere sau varstnice. Nu exista o predispozitie de sex insa unele rase prezinta un risc mai mare de a dezvolta limfom precum Boxer, Golden Retriever, Scottish Terrier, Rottweiler iar rasele din familia Spitz (Akita, Husky Siberian, Malamut, Shih-Tzu) tind sa dezvolte limfom T celular, o forma mult mai agresiva acestui tip de cancer.

Care sunt potentialele cauze ale limfomului (cancerului limfatic)?

Cercetarile realizate pana in prezent releva ca factori de risc poluarea, expunerea prelungita la ierbicide, anomalii cromozomiale, predispozitia genetica, disfunctii imune, inflamatii cronice si diferite infectii latente.

Care sunt semnele clinice ale acestui tip de cancer la caine?

Simptomele sunt manifestate in corelatie cu localizarea limfomului. Astfel, vorbim despre 4 clase de incadrare in functie de localizare.

  1. Cea mai frecventa prezentare a limfomului canin este forma multicentrica care afecteaza 80% dintre caini si se caracterizeaza prin marirea in volum a limfonodurilor periferice (palpabile de la exterior). Desi majoritatea cainilor sunt asimptomatici 20-40% prezinta semen clinice de letargie, anorexie, varsaturi, scadere in greutate, dificultate respiratorie. In mod obisnuit, principal cauza a prezentarii la medic este marirea in volum a limfonodurilor submandibulare.
  2. Forma gastrointestinala se plaseaza pe locul doi si  presupune o diseminare difuza la nivelul stomacului/intestinelor cu sau fara implicarea ganglionilor mezenterici sau a ficatului. Rareori aceasta forma este reprezentata de prezenta unei mase tumoralela nivelul tractului gastrointestinal. Semnele clinice sunt reprezentate de voma, diaree, pierdere in greutate.
  3. Limfomul mediastinal este o alta forma care afecteaza structurile limfoide de la nivelul cavitatii toracice (limfonoduri, timus) . Semnele clinice sunt, in general, de natura respiratorie cauzate de masa de tesut limfoid sau de existenta efuziunii pleurale.

Localizarea extranodala  este o forma mai rara a limfomului si presupune afectarea unui organ non-limfatic (piele, plamani, ochi, sistem nervos central, rinichi). Semnele clinice variaza in asociere cu organul afectat:

           #Limfomul cutanat, de obicei de origine celulara T afecteaza in mod difuz pielea si progreseza rapid catre afectare sistemica. Semnele clinice sunt reprezentate de leziuni cutanate extinse, ulcerate, deseori suprainfectate, care nu cedeaza la tratamentele obisnuite.

            #In cazul limfomului renal este, de asemenea, o forma agresiva care metastazeaza rapid in alte regiuni ale corpului (limfonoduri, pulmonar). Simptomele sunt nespecifice, reprezentate de anorexie, voma, pieredere in greutate, eliminare de sange in urina, cresterea apetitului hydric si a frecventei de urinare, modificari ecografice de aspect si volum, modificari ale analizelor de sange (cresterea parametrilor renali-uree si creatinina, eliminarea de proteine in urina, cresterea volumului eritrocitar)

            #Afectarea nazala presupune deformare faciala, epistaxis (hemoragie nazala), epifora (lacrimare persistenta) si secretii nazale .

           #Forma oculara presupune uveita (inflamatia uveei-membrana intermediara, bogat vascularizata, alcatuita din iris, corp ciliar si coroida) si hiphema (acumulare de sange in spatiul dintre cornee si iris).

Cum se stabileste diagnosticul de limfom la caine?

 

Diagnosticul se stabileste, in general, pe baza unui examen citologic obtinut prin tehnica de aspiratie cu ac fin a structurii limfoide afectate. Aceasta procedura este minim invaziva, nedureroasa si nu necesita sedarea pacientului. In cazul in care rezultatul este neconcludent, se recolteaza proba biopsica pentru examen histopatologic. Pentru confirmare se pot utiliza teste de fenotipizare.

Limfom la caine

Care sunt criteriile de stabilire ale prognosticului si tratamentului?

Odata stabilit diagnosticul, putem trata si seta un prognostic in functie de 3 criterii mari, respectiv fenotip, stadiu si subtip. 

  1. Determinarea liniei celulare afectate reprezinta un factor de prognostic ce influenteaza deciziile terapeutice. Acceasta se poate realiza prin testul de clonalitate limfocitara (PARR) efectuat pe preparatul citologic, imunohistochimie (din proba biopsica) sau flowcitometrie (tehnica complexa de analiza celulara care permite determinarea simultana a mai multor parametrii fizici si biochimici caracteristici unei singure celule aflate in miscare intr-un current lichid. Dezavantajul este reprezentat de asigurarea viabilitatii probei pana la examinare). Rezultatul fenotipizarii poate indica un limfom al celulelor B (raspunde bine la tratament si are asociat un prognostic favorabil sau un limfom T celular (cu un raspuns mai putin favorabil la tratament si cu un prognostic grav).
  2. Stadializarea reprezinta un alt factor de prognostic. Investigatiile minime necesare sunt reprezentate de analize complete de sange, analize de urina, ecografie abdominala (cu recoltarea ecoghidata de probe prin aspiratie cu ac fin de la nivelul structurilor identificate ca fiind modificate) si radiografii de torace. Aceste investigatii stabilesc gradul de raspandire al bolii dar si posibilele afectiuni concurente ale pacientului.
  3. Subtipul este determinat de starea clinica a pacientului in momentul prezentarii la consultatie.

In functie de rezultatele acestor teste, pacientul se ncadreaza intr-un anumit stadiu de boala conform unei scale de la I-stadiu incipient- la V-stadiu terminal.

  • Stadiul I

implicarea unui singur limfonod

  • Stadiul II

implicarea limfonodurilor de pe o singura parte a diafragmei

  • Stadiul III

limfadenopatie generalizata

  • Stadiul IV

implicarea ficatului+/-splina

  • Stadiul V

implicarea maduvei osoase+/- organe nonlimfoide (ochi, plamani, SNC)

Un aspect important de mentionat este legat de administrarea de glucocorticoizi (prednisone, dexametazona, Medrol, etc.) influenteaza sever raspunsul terapeutic (speranta de viata) prin inducerea chimiorezistentei precum si rezultatele testelor de diagnostic (stadiul, fenotipul si subtipul).

Cum se trateaza limfomul?

Fiind un cancer sistemic, circulator, tratamentul consta in administrarea de citostatice.  

Chimioterapia conventionala este stabilita dupa principiul „dozelor maxime tolerate”. Astfel, dozele utilizate in medicina veterinara sunt stabilite astfel incat sa fie eficiente insa fara a compromite calitatea vietii pacientilor bolnavi de cancer.

  1. Terapie multidrug:

Tratamentul ideal este reprezentat de protocolul Madison Wisconsin pentru care speranta medie de viata asociata unui tratament complet este de 6 (fenotip T) -12 (fenotip B) luni, calculata din momentul intrarii in remisiune (in functie de stadiu, fenotip si subtip).

Acest protocol presupune administrarea alternativa a 3 substante, saptamanal. Astfel, tratamentul presupune 4 cicluri alcatuite din 4 saptamani de tratament fiecare.

2. Terapie unidrog:

Terapiile unidrog  (uzual cu Doxorubicina) cu administrare la fiecare 3 saptamani au asociate o speranta de viata de 3 (limfom T) -6 (limfom B) luni (in functie de fenotip, stadiu, subtip).

3. Protocoalele rescue:

Protocoalele rescue (cu administrare orala de Lomustin si Prednison) si inductie cu L-asparaginaza sunt asociate cu o speranta medie de viata de 3 (limfom T)-6 luni (limfom B). Acestea sunt recomandate in cazul in care pacientul nu mai raspunde la terapia multidrog sau in cazul limfoamelor T celulare in special cu forma cutanata/stadii avansate de boala.

In cazul in care se adopta o terapie unidrog sau rescue, acestea induc chimiorezistenta, iar protocoalele multidrug nu mai pot fi utilizate.

Alternativa protocoalelor citostatice este reprezentata de administrarea de Prednison. Acest medicament nu trateaza limfomul dar poate oferi o diminuare a semnelor clinice pentru o perioada scurta de timp.

Particularitati:

Limfomul sistemului nervos central se asociaza cu perioade mai scurte de remisie. Tratamentul acestei forme sau a limfomului multicentric cu raspandire la nivelul SNC sau cu implicare oculara consta in administrarea substantelor cu o buna penetrare a barierei hemato-encefalice.

In cazul limfoamelor cutanate reprezentate de leziuni solitare, chirurgia sau radioterapia pot realiza un control bun al bolii.

Care sunt reactiile adverse ale chimioterapiei?

Reactiile adverse ale chimioterapiei sunt relativ rare si pasagere, in peste >80% din cazuri. Acestea sunt, in general, din sfera digestiva si presupun stare de greata, apetit capricios, rar episoade de voma, modificarea consistentei scaunului-diaree, posibil cu exprimare de sange consecutiv administrarii de Doxorubicina. Aceste manifestari clinice se trateaza symptomatic cu ajutorul antivomitivelor si pre/probioticelor. In cazul unor reactii adverse severe, doza de tratament pentru sedintele ulterioare se scade sau se pot inlocui anumite substante din protocol.

De asemenea, pacientii pot dezvolta imunosupresie usoara/severa in timpul actiunii de varf a citostaticelor. Acasta este o reactie normala si fara implicatie clinica pe termen lung. De aceea este important ca inainte de fiecare sedinta de cytostatic sa se efectueze o hemoleucograma pentru evaluarea conditiilor de siguranta in cee ace priveste administrarea citostaticului din ziua respectiva.

Alte efecte adverse sunt reprezentate de: caderea partiala a parului (rasele cu crestere continua a firului de par-Yorkie, Bichon), cistita hemoragica sterile (consecutive administrarii de Ciclofosfamida), hepatotoxicitate, nefrotoxicitate. O particularitate aparte este atribuita Doxorubicinei/Epirubicinei care poate determina toxicitate cardiaca cumulativa – asociata cu administrarea de peste 8 doze.

Care este prognosticul?

Prognosticul este influentat de o serie de factori precum: localizarea bolii, gradul de extindere in organism (stadiul), prezenta sau absenta semnelor clinice la momentul consultului, gradul histologic, imunofenotipizare, expunerea anetrioara la substante chimioterapice sau glucocorticoizi, prezenta afectiunilor concurente.

In general, cainii care nu primesc tratament specific au inregistrat un timp mediu de supravietuire de cateva saptamani (2-4 saptamani). Cu tratament chimioterapic, de cele mai multe ori, pacientul intra in remisie (disparitia semnelor clinice de boala). Aceasta perioada dureaza in medie 8-9 luni si poate atinge un an luand in considerare factorii de prognostic.


2-1200x800.jpg
05/nov./2021

dr Anca Cristea
Dr. Anca Cristea

 

 Mastocitomul este unul dintre cele mai comune cancere cutanate pe care le intalnim atat la caini, cat si la pisici.

Dr. Daniel Lescai
Dr. Daniel Lescai

Prognostic in cazul mastocitomului la caine

In cazul cainilor cele mai multe forme de mastocitom (80% din cazuri) au un comportament biologic relativ bland, infiltrative local, fara capacitate de metastazare la distanta, in timp ce aproximativ 20% din pacienti vor dezvolta forme agresive de boala, invazive atat local cat si la distanta – in special in limfonoduri, splina si ficat.

Apectul mastocitomului la animale

       Aspectul lor poate sa ia o serie intreaga de forme si consistente, motiv pentru care literatura de specialitate il descrie ca “marele iluzionist”. 

Poate sa ia forma unui nodul albicios sau rosietic, a unui chist, a unui papilom si, cel mai adesea, el este confundat cu banalul lipom.

Stabilirea diagnosticului la caine sau pisica

        Aspectul lor poate sa ia o serie intreaga de forme si consistente, motiv pentru care literatura de specialitate il descrie ca “marele iluzionist”.  Poate sa ia forma unui nodul albicios sau rosietic, a unui chist, a unui papilom si, cel mai adesea, el este confundat cu banalul lipom.

Diagnosticul se pune in cele mai multe cazuri cu ajutorul unei aspiratii cu ac fin, tehnica non-invaziva, nedureroasa si rapida de diagnostic.

Rase de câini predispuse la mastocitom

 

 Rasele predispuse la acest tip de cancer sunt: bulldog, pug, amstaff, labrador, insa orice caine poate sa dezvolte mastocitoame. In general mastocitomul apare cu o prevalenta mai mare la cainii alergici, sterilizati timpuriu.

Tratamentul mastocitomului la caine

Dupa aflarea diagnosticului, ante-operator, la cei mai multi pacienti, este necesara stadializarea, respectiv evaluarea generala – prin palpare a limfonodurilor (in special a celor de drenaj), aspirarea lor cu ac fin, ecografie abdominala si eventual punctii ecoghidate din splina si ficat.

     Tratamentul depinde foarte mult de tipul de mastocitom si de stadiul clinic al tumorii. In general, tratamentul este multimodal, alcatuit dintr-o componenta chirurugicala si terapie neoadjuvanta sau adjuvanta (chimioterapie), uneori electrochimioterapie sau radioterapie. 

De asemenea, exista medicatie care se poate injecta intratumoral in tumorile cu grad redus de malignitate, non-metastatice.

                                 Pentru a viziona video Mastocitom la caine trebuie sa fii logat in Youtube si sa ai peste 18 ani


Oncovet © 2019 - Crafted by Maya Interaktive - Digital Marketing, ATL, BTL