Aspectul pielii si al blanitei, modificari ale apetitului, consistenta si culoarea fecalelor si a urinei, culoarea mucoaselor, greutatea, leziunile fara tendinta de vindecare, modificarile comportamentale.

Daca patrupedul are apetitul capricios sau absent sau slabeste desi mananca normal sau chiar mai mult cu siguranta este ceva in neregula. Ganditi-va in felul urmator: daca o pisica de 4 kg slabeste intr-o luna 800 g este ca si cum un om de 60 kg slabeste intr-o luna 12 kg.

Verificati periodic cavitatea bucala a companionilor. Verificati dintii, gingiile, culoarea mucoaselor (in mod normal trebuie sa fie roz) si nu amanati vizita la medic daca observati formatiuni „ciudate”.
In momentele de tandrete masati-le tot corpul si daca observati diferite „galme” pe piele nu asteptati sa vedeti daca vor disparea sau daca mai cresc. De cele mai multe ori nu se intampla acest lucru. Presupunerea ca este „doar un lipom” doar pe baza aspectului si a consistentei este eronata. Caracterul benign sau malign al formatiunilor nu se poate demonstra decat cu ajutorul examenelor microscopice (citologice sau histologice). Aceste tipuri de investigatii fac (sau ar trebui sa faca) o diferenta enorma in abordarea lor terapeutica si inclusiv (sau mai ales) chirurgicala. Nu cereti sa fie operata „galma” dintr-un simplu considerent estetic pentru ca daca se dovedeste ca formatiunea este de natura maligna felul in care se instituie un tratament si/sau o interventie chirurgicala poate face diferenta de cele mai multe ori intre cateva luni de viata si vindecare.

Palparea lanturilor mamare la femele – pentru detectarea nodulilor. Statistic vorbind sunt sanse de peste 96% ca pisicile nesterilizate cu varsta medie de 9 ani sa se imbolnaveasca de cancer mamar!!! Interventia chirurgicala poate fi curativa daca nodulul este suficient de mic (acest aspect depinde de vigilenta proprietarilor) si daca operatia este facuta tinandu-se cont de cateva principii oncologice de baza (aceasta fiind responsabilitatea medicului veterinar).

Termenul de „cancer” cel mai adesea provoaca fiori tuturor celor care il aud, il mentioneaza, il citesc sau il gandesc. De cele mai multe ori este asociat unei imagini morbide, fiind vazut ca o boala extrem de dureroasa si fara leac.

Cu toate ca de foarte multe ori nu este o boala incurabila, cancerul este responsabil de decesul a 1 din 2 animale cu varsta de peste 10 ani. Aceasta statistica sumbra se datoreaza de cele mai multe ori unor mituri pe care le veti citi in randurile urmatoare. Dar haideti intai sa aflam…ce este de fapt cancerul?

Termenul de „cancer” este utilizat pentru un grup de peste 100 de boli/afectiuni caracterizate de o multiplicare anormala si rapida a celulelor dintr-un tesut, celule care ulterior, prin intermediul circulatiei limfatice si sanguine, pot invada si alte tesuturi din organism.

Cancerul se poate dezvolta in orice tesut sau organ din corp. Desi in general este asociat varstei inaintate, niciun individ nu este imun la aceasta afectiune.

Originea cancerului este in celule proprii ale organismului, aparitia lui fiind influentata de diversi factori interni sau externi, care pot favoriza sau determina replicarea celulara anormala.

Spre deosebire de cancer, tumorile benigne se caracterizeaza printr-o evolutie lenta, o delimitare neta fata de tesuturile din jur si cel mai important prin lipsa capacitatii de metastazare.

Cancerul nu este condamnare la moarte! Temporare sau permanente, simple sau complexe, trebuie sa stiti si sa tineti cont ca exista solutii.

In oncologia veterinara chimioterapia este recomandata pentru a tine sub control diferite afectiuni oncologice, fiind conceputa si gandita nu doar pentru a prelungi viata, dar mai ales pentru a asigura pacientilor blanosi o calitate a vietii buna, foarte buna sau excelenta.

Cand recomandam chimioterapia?
Atunci cand diagnosticam cancere circulatorii, de tip limfom sau leucemie, chimioterapia este cel mai eficient tratament posibil.

Un alt context in care recomandam chimioterapia este pentru a intarzia sau preveni aparitia metastazelor dupa interventiile chirurgicale si rareori intr-un cadru paliativ, atunci cand dorim sporirea confortului prin reducerea volumului anumitor formatiuni voluminoase care nu pot fi abordate chirurgical.

80% din pacientii care urmeaza chimioterapie nu prezinta efecte secundare, in timp ce 20% din ei pot prezenta efecte usoare sau moderate, care pot fi tinute sub control medicamentos acasa.

„Sa asteptam sa vedem ce se intampla” – o formatiune de pe piele care nu dispare sau nu se micsoreaza in 72 de ore de la momentul aparitiei are toate sansele sa se mai faca disparuta doar cu ajutorul bisturiului.

Solicitati un examen citologic (punctie) din formatiune inainte de interventia chirurgicala. Contrar miturilor, aspiratia cu ac fin este o metoda rapida, neinvaziva si nedureroasa care poate oferi informatii valoroase despre formatiune si care, mai ales in cazul cancerelor, poate face diferenta intre o interventie reusita si un esec operator, manifestat prin recidive sau metastazare. Abordarea chirurgicala a unei tumori maligne este (sau ar trebui sa fie) foarte diferita de cea a unui lipom de exemplu.

„Un animal de peste 10 ani este prea batran sa fie anesteziat” – siguranta unei anestezii este direct proportionala cu functionalitatea optima a organismului si nu cu varsta. Metodele de anestezie sunt dintre cele mai variate si riscurile anesteziei pot fi cu mult reduse prin adaptarea unor protocoale de anestezie cat mai sigure pentru nevoile fiecarui organism in parte.

„Nu exista tratament pentru cancer” – este adevarat ca nu exista un tratament universal pentru orice tip de cancer, insa variantele terapeutice sunt numeroase. In anumite situatii poate fi suficienta o interventie chirurgicala, in altele este necesar ca interventia sa fie insotita de un tratament medicamentos (cu/fara citostatice) sau este recomandata radioterapia. Sunt tratamente care se fac in scop curativ (DA! Peste 50% din cancere se pot vindeca!) si altele care au doar rol paliativ (cu rol nu doar in prelungirea, ci in imbunatatirea calitatii vietii). Un tratament de lunga durata nu trebuie sa va descurajeze! In incercarea realizarii acestui deziderat, nu trebuie decat sa privim cancerul ca o boala cronica ce presupune multa rabdare (atat din partea medicilor, cat si a proprietarilor), grija si monitorizare permanenta.

„Efectele secundare ale chimioterapiei pot cauza suferinta animalelor si acestea isi vor pierde parul” – trebuie sa tinem cont de faptul ca organismul animalelor raspunde diferit la terapie fata de cel al oamenilor. In general, animalele sunt mult mai tolerante in ceea ce priveste efectele secundare tratamentului chimio- sau radioterapeutic, acestea fiind mai slab exprimate, sau pot chiar sa lipseasca. Atunci cand exista totusi, cel mai adesea sunt reprezentate de:

Disconfort digestiv: lipsa apetitului, stare de greata, voma sau scaun moale – stari care pot fi combatute medicamentos
Imunosupresie: pentru care animalul va fi monitorizat si, in cazul in care apare, poate fi necesar un tratament suplimentar

Efecte secundare asociate doar anumitor citostatice: toxicitate cardiaca (doxorubicina) si renala (cisplatinul la caini).

Spre deosebire de oameni, alopecia (pierderea parului) este rara la animale si poate sa apara doar la rasele la care parul creste in mod continuu (Shih-tzu, Caniche, Cocker, etc). Pisicilor nu le cade parul, dar in anumite situatii le pot cadea mustatile.

*Pisicile nu sunt caini mici si spre deosebire de ei, acestea au o toleranta mai scazuta la chimioterapie. Exista medicamente citostatice care pot fi fatale pentru micile feline (de exemplu cisplatinul).

Medicul veterinar va lua un istoric complet al patrupedului, il va examina cu atentie si va solicita o serie de investigatii cu ajutorul si pe baza carora se va putea lua cea mai buna decizie terapeutica. In cele mai multe cazuri sunt necesare urmatoarele: analize complete de sange +/- de urina, punctia/biopsia formatiunii (RETINETI: inainte de operatia propriu-zisa!), +/- teste de imagistica (ecografie, radiografie si in anumite cazuri chiar tomografie sau RMN).

Principiile unei diete „anti-cancerigene” sunt simple: carbohidrati in cantitate mica, grasimi saturate si utilizarea proteinelor de calitate superioara. Studiile demonstreaza ca celulele tumorale prefera carbohidratii (din cereale, paste, orez, etc.) fata de alte surse de energie (cum ar fi grasimea). Aceasta dieta nu este insa echilibrata pe termen lung si trebuie stabilita doar de catre un specialist.

In general, proteina de calitate superioara cum ar fi cea din pui, peste sau branza de casa ar trebui sa ocupe 30-70% din volumul total al dietei. O alta sursa excelenta de proteina este soia, de aceea branza tofu poate substitui ocazional carnea.

Restul dietei este compusa din vegetale. Desi animalele prefera gustul dulce de morcovi, porumb si mazare, acestea sunt legume cu procent mare de carbohidrati, de aceea recomandate sunt brocoli, varza, conopida, ridichile, rosiile. In cazul dietei preparate acasa, puteti amesteca toate componentele cu mixerul ca sa evitati alegerea preferentiala a unuia sau altuia. De asemenea, suplimentele vitamino-minerale (uleiul de peste sau alte surse de omega 3, vitamina A si beta-carotenul, vitaminele E si C, seleniu, arginina) vor completa in mod obligatoriu dieta micilor gtpatrupezi.